TUSEA ȘI DISPNEEA PRINCIPALELE SIMPTOME ALE AFECȚIUNILOR PULMONARE

TUSEA – este principalul mecanism de apărare al plămânului,este modalitatea prin care plămânul incearcă să elimine microorganismele responsabile de imbolnăvire
(virusuri, bacterii), alergeni dar și mijlocul prin care plămânul ne poate semnala, printr-un simptom aparent banal, afecțiuni serioase (Astm, BPOC, Fibroză pulmonară), care necesită adresare la medic.
Tusea poate fi:
– productivă cu expectorație mucoasă (albă), muco-purulentă (maro,verde) sau hemoptoică ( cu striuri sanguinolente), caz in care accesarea serviciilor medicale, devine obligatorie.
– intermitent productivă ( când umedă când seacă), caz in care plămânul trebuie ajutat să-și elimine secrețiile.
– seacă iritativă, de cele mai multe ori in afecțiuni de natură alergică (astm), tuse restantă după un episod infecțios incomplet tratat sau in afecțiuni cardiologice.
Pentru pacienții cunoscuți cu boli pulmonare cronice (Astm, BPOC, Fibroză pulmonară) tusea, deși un simptom frecvent și uneori permanent in cazul acestor afecțiuni, iși păstrează valoarea de semnal de alarmă prin modificarea caracteristicilor: apariția expectorației, intensificarea frecvenței sau apariția hemoptiziei (expectorație cu sange – urgență pneumologică).
DISPNEEA (lipsa de aer) – este cel de al doilea simptom frecvent intâlnit in suferințele pulmonare. De cele mai multe ori, pacientul nu sesizează momentul instalării dificultaților respiratorii, considerând limitarea activitaților zilnice o consecința a altor factori (varsta inaintată, fumat, afecțiuni cardiologice).
Dispneea generată de insuficiența respiratorie pulmonară poate avea trei forme:
– dispneea obstructivă dată de procese inflamatorii acute sau cronice la nivelul bronhiilor și țesutului pulmonar (astm bronsic, bronșiolite, emfizem pulmonar, bronhopneumopatie obstructivă cronică).
– dispneea restrictivă – in afecțiuni care afectează porțiuni extinse din plămâni (pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoză), in pleurezii (acumulare de lichid in cavitatea pleurală cu comprimarea plămânului) pneumotorax.
– dispneea mixtă – având și componentă obstructivă și restrictivă.
In concluzie, tusea și dispneea asociate sau nu cu alte simptome ca febra, durerile toracice, respirația suieratoare, nu sunt de neglijat mai ales la pacienții din așa zisele grupe de risc:
– care au in familie persoane cu afecțiuni pulmonare cronice (astm – pentru care există o predispoziție genetică, tuberculoză, tumori pulmonare)
– fumătorii, ex-fumătorii sau persoane cu expunere profesională la noxe respiratorii (chiar dacă expunerea a incetat)
– pacienți cu spitalizări anterioare chiar și in copilarie pentru afecțiuni pulmonare.
Consultul pneumologic, asociat celor două investigații non-invazive de bază spirometria și radiografia pulmonară, pot diagnostica, ce se ascunde in spatele acestor doua simptome aparent banale și nespecifice.